Dintr-un Bărăgan care nu este ținutul său de baștină, dar din care scriitorul avea să-și facă tărâmul de vrajă al reveriilor și nostalgiei sale, Panait Istrati nu va reține ca Odobescu aurul holdelor și vânătoarea de dropii, ci goana năprasnică și ciudată a ciulinilor, căreia nici un obstacol nu îndrăznește să i se pună de-a curmezișul și pe care nici o putere nu o poate stăpâni. […]
În paginile pe care vi le înfățișează acum editura Ion Creangă, Panait Istrati spune undeva că tărâmul copilăriei este cel mai dulce dintre anotimpurile vieții și că anume la această vârstă se pot pune temeliile bunătății. Neîndoielnic, evocarea pe care povestitorul brăilean a făcut-o copilăriei sale este în măsură să pună și ea în sufletul vostru tânăr temeliile bunătății. (din prefața semnată de Boris Buzilă)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.