Cu prilejul primei sale vizite la Alphonse Daudet, Jules Renard nota în celebrul său jurnal: ”Văzut dimineață pe Alphonse Daudet… Daudet s-a ridicat, m-a privit și mi-a spus: Îl recunosc pe Morcoveață” (10 dec. 1890). Doi ani mai târziu,, o altă însemnare din același jurnal menționează cu melancolie: ”Ori de câte ori aude vântul într-un cămin, Morcoveață se gândește la copilăria sa”. Și mai târziu – în 1896: ”Ridicolul în tragic: soția mea și copiii mă numesc ”Morcoveață””. […]
Într-altă notație cuprinsă în Jurnal, Jules Renard afirma: ”În fiece clipă îmi reamintesc de Morcoveață. Trăim împreună și nădăjduiesc din suflet că voi muri înaintea lui”. Iar Morcoveață, credincios ultimei sale speranțe, continuă să-i supraviețuiască. (din prefața semnată de Modest Morariu)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.