Iannis Manglis – Contrabandiștii din Egeea

”TRECUSERĂ TREI ANI DE CÎND SE COMISESE crima. Acum era o zi de început de vară, încinsă de vîlvătăile soarelui. Livezile şi piaţa miroseau a usturoi şi ceapă, străzile înguste a urină, iar oamenii a sudoare, jeg şi murdărie. In mijlocul unei livezi, la căpătîiul unui mormînt, doi preoţi în anterie, cu patrafirul bine întins pe burţile rotunde şi sudoarea şiroind pe feţele măslinii, bărboase, psalmodiau serviciul funebru cu voci monotone, cu gurile strîmbe.

Langă preoţi stătea dreaptă soţia celui mort. Nimeni altcineva ; nici rude, nici prieteni.

Unicul fiu, mare negustor la Smirna, nu putuse să vină. De ce să fi venit ? De cînd se abătuse asupra lor această nenorocire, se înstrăinase cu totul de familie. De pămînturi, de casă, de celelalte treburi, dar mai ales de răzbunare se îngrijea văduva. Toate acareturile lor începuseră să intre în paragină.

Ceva mai departe, din casa boierească, o adevărată cetate, priveau pline de curiozitate, de pe terasă, cele două slujnice.

Şi toţi aceştia — preoţii, slujnicele, şi chiar soţia răposatului, care privea cum se împuţina pămîntul ce acoperea mormîntul — simţeau o furnicătură prin corp, un tremur continuu în şira spinării : nu era altceva decît oarba, tăcuta şi nestăpînita senzaţie ce sălăşluieşte în fiece om, şi poartă numele de frică.

Intr-adevăr, în jurul celui mort se ţesuse o poveste plina de mister. Şi cum se întîmplă aproape întotdeauna  cu locuitorii insulelor și cu țăranii, cu oamenii care trăiesc departe de viața spirituală a orașului, și a căror imaginație este aprinsă numai de basme și fantome, în legătură cu moartea violentă a bogătașului s-a născut mai târziu o poveste ciudată.”  (fragment din primul capitol)